Începând cu anul 1870, a început cea de-a doua revoluție industrială, pe care istoricii au catalogat-o ca fiind „revoluția tehnologică”. Este menționată ca având loc cu prioritate în special în Marea Britanie, Germania și America.
Această eră a culminat cu apariția unei noi surse de energie: electricitatea. Au rezultat astfel primele motoare cu combustie internă, s-a dezvoltat industria de prelucrare a oțelului, au apărut noi metode de sinteză chimică care au dat naștere primelor fibre sintetice, au apărut vopselurile și substanțele de fertilizare a solului.
În plus, mijloacele de comunicație au revoluționat lumea ca urmare a apariției telegrafului și a telefonului, precum și electrificarea și extinderea rețelelor feroviare.
Către începutul Secolului 20, au fost introduse noi sisteme tehnologice prin electrificarea fabricației de bunuri, în special tehnologia electrică superioară, care a permis modernizarea liniilor producției și astfel, declanșarea producției de masă, precum construirea unor mașini mai sofisticate, dar și a primelor avioane.